Batranii
de Emil Garleanu
Cucoana Casuca a pornit la o rubedenie, tocmai la Harlau, luand si pe fiica dumisale, Anghelina, fata frumoasa, cu fata plina de voiosia celor 17 ani de copilarie; boierul Toader Raclis, sotul coanei Casuca, a ramas singur, cuc, in toata casa. Sa-i treaca de urat, sta toata ziua, si chiar mananca, dimpreuna cu boierul Gavrila, caruia si lui ii plecase feciorul si sotia la mosie, chemati de trebi si munca.
si iata-i pe amandoi, fata in fata, la masa din sufrageria incapatoare, pe a careia feresti deschise strabate, in sopot dulce, freamatul livezii.
Singuraticii au mancat. Pe fata alba de olanda, pe care florile tesute stralucesc ca fulgii de omat pe o pojghita de gheata, resturile mancarii stau in farfurii de portelan stropit cu flori albastre. Dinaintea boierului Toader se ridica o gramajoara de farmaturi. Dansul, cand vorbeste la masa, sfarma painea si o aduna la un loc; obiceiul acesta e bucuria pasarilor din ograda.
La inceputul casniciei, cucoana Casuca, indata ce vedea ca degetele cuconului Toader incep sa framante miezul, ii apuca mana si i-o tinea stransa ca intr-un cleste. intr-o zi ii veni o idee si boierului:
- Da lasa-ma, Casuco, in pace; tu nu vezi ca fac farmaturi pentru hulubi?
Pentru hulubi! Patima cucoanei Casuca!
De-atunci, cucoana Casuca ii trece, pe furis, si miezul de la painea ei, ba si pe acel al Anghelinei. Boierul, fara sa-si deie seama, il preface in bucatele mici...
- Mi-i grozav de urat, Gavrila; noroc de tine, zau asa, noroc de tine; altfel ar cadea pe mine hardughia asta.
Boierul Toader, dupa ce spuse aceste cuvinte, isi roti ochii imprejurul odaii albe, mari si nalte, in fundul careia dulapul de nuc, sapat cu minunat mestesug de catre un bunic al nevestei sale, se desluseste ca o catapeteazma. Atata mobila e in odaie: dulapul si masa cu scaunele. Pe pereti nimic-nimic, numai pe cel din rasarit, icoana Maicii Domnului imbracata in argint, cu cununa de aur. in odaia in care sunt icoanele nu incap poze, asa spuse boierul Toader fetei dumisale, Anghelina, cand acesteia, intr-o buna dimineata, ii venise gustul sa spanzure deasupra usii o vedere cu marea, corabii si niste munti sinilii in fund.
De cand mananca impreuna cu boierul Toader, prieten din copilarie, conul Gavrila s-a facut mai vorbaret. Da, sunt multe de spus: ba amintiri de pe vremea invataturii, strengarii, mai despre chipul fetei jupanului Enache Stupu, plapumarul din strada Veche, mort, he! acum de multi ani! astazi isi amintise cum, odata, venind de la dascalul Spiridon, unde invatau pe bucoavna, i-au taiat, bietului plapumar, funia pe care intinsese cateva fete de plapuma, nou-noute, si vorbeau, razand, de strasnica bataie ce le-o dase la amandoi aga Raclis, tatal boierului Toader.
Acum se potolise din vorba. Boierului Gavrila ii e putin cam somn; acasa, nu vorbeste mult, si-i mai totdeauna cu ochii pe jumatate inchisi, gata de somn.
Boierul Toader toarna inca un paharut de vin de Cotnari, conul Gavrila il zareste si rasare la vorba, asa ca din senin:
- Toadere, eu parca am fost la nunta ta?
Boierul Toader ridica in sus capul, prinse cu ochii veriga de alama a sertarului de la dulap si, dupa ce o tinti cateva clipe, isi aduse bine aminte:
- Pai cum sa nu fi fost? Tu te-nsurasesi de-a doua oara, cu vreun an inainte.
- Cu un an?
- Da cati crezi? Cand ai venit la nunta mea, nevasta-ta avea, de doua luni, pe baiatul care ti-o murit... Ai venit de-a dreptul de la mosie.
Acesta era lucru stiut: pe cand boierul Gavrila trecea drept om uituc, de amintirea boierului Raclis se slujeau toti acei care vroiau sa invieze lucruri moarte de ani de zile. Boierului Toader ii e de ajuns o clipa de gandire sa-ti spuie ce fel de dulceti si cu ce lingurite le luase in casa cutarui, in cutare zi si la cutare imprejurare.
- Iaca, imi aduc aminte, ca acum, urma dansul: ai venit de la mosie, nevasta-ta cu copilul, caci il alapta. Erai cu drosca ta cea frumoasa, cu o pereche de cai roibi si cu hamurile cele rusesti, pe care mi le-ai vandut mai tarziu mie si pe care le am inca.
Boierul Gavrila sorbi putin vin, apoi se minuna grozav.
- Ce spui, Toadere! Le ai inca?
- Ei, asta-i!... Aveai de vizitiu pe tiganul, pe Balmus; nu-ti aduci aminte ca mi-a furat, chiar in noaptea ceea, un curcan si ca s-a imbatat de-a stat trei zile ne-ntors?
- Asa-i, omule; grozava tinere de minte mai ai tu!... zici ca pe Balmus?
- Doar nu pe tata-sau! Lasa-ma sa-ti istorisesc. Am jucat toata noaptea; coana Tarsita, postelniceasa, a lesinat in bratele iuncherului...
Usa odaii se deschise incet si mama Sultana vesti ca le dusese cafeaua in cerdac. Conul Gavrila se scula. Boierul Toader isi lua ciubucul din odaia dumisale si iesi in cerdacul de din dosul casei lor. Cerdacul da in livada in care coborau niste scari de piatra, pe care se prinsese muschi verde. Crengile visinilor infloriti isi intindeau ramurile pana pe sub streasina. Conul Gavrila se aseza tacticos in jilt, privind cu mare multumire florile albe si mirositoare.
- Asa-i si la mine la tara, mai Toadere.
Boierul Toader nu-si gasea chibritelnita.
- Ei, daca nu e Anghelina, degeaba, nimic nu e la locul lui.
si ofta si cazu pe ganduri.
Boierul Gavrila isi aduse si dansul aminte de feciorul dumisale; ofta si dansul.
- Daca nu e Anghelina, iti spun eu, nimic nu e la locul lui, incepu iar dupa un timp boierul Toader.
Gasi un chibrit si aprinse ciubucul, se aseza in jilt si dadu drumul unui rotocol de fum care se imprastie, aninandu-se de crengile visinului, ca o panza de paianjen.
Apoi, amintirea Anghelinei nu-i mai dadu pace deloc.
- Iaca, de mica copila asa a fost. Fiecare fir de ata i-a placut sa-l vada la locul lui. Unde sa fi vazut la dansa, ca la alti copii, rochitele rupte. Ferit-a sfantul! Asa a fost de copila si asa-i si acum, cand, cu ajutorul lui Dumnezeu, da, e si ea fata mare, draga Doamne.
si iar trase din ciubuc.
- Fata mare, mai Gavrile, ce crezi tu! Iaca, trebuie sa ma gandesc la maritisul ei.
O bucurie copilareasca ii cuprinse sufletul la acest gand; rasul ii izvori voios, din fundul inimii.
Boierul Gavrila incepu si el sa rada.
- Cand ma gandesc, Toadere, ca am tinut-o in brate, la botez! Sa n-o mai cunosc deunazi, omule, sa n-o mai cunosc. invoalata ca o nalba, soro, zau asa!
Sorbi din cafea si urma:
- Ce crezi, Toadere, copiii is fericirea noastra. Daca n-ar fi Manole al meu, vai de zilele mele! Asa, daca il am pe dansul, am si nadejdea cu mine. Baiat cuminte ca o fata, harnic, frumos, sanatos!
- De frumos, frumos baiat, samana, cap leit cu biata mane-sa, Dumnezeu s-o ierte.
- La ochi samana cu mine.
- Ei, asta-i!...
- Zau asa! si-i intelept ca un om batran. La dansul totul e cuvantul meu...
Crengile copacilor se apropiara in bataia vantului, scuturand o ninsoare usoara, mirositoare, deasupra ierbii de-abia incoltita, stralucitoare, si subtire ca acul. in fund, un crampei de cer se arata, printre copaci, ca o cadere de apa limpede.
Boierul Toader se mahni.
- Ce ti-i bun! Cui s-o dai! Pe mana cui sa-ti dai copila cand nu vezi un om imprejurul tau, un om de simt, de inima. Asa, sa o arunci in bratele oricarui vantura-tara, foarte multumesc. Las-o sa traiasca langa ma-sa si langa mine, ca-i fata cuminte.
Boierul Gavrila dadu dreptate prietenului sau:
- Nici baieti, nici fete, nu mai gasesti astazi. Ia is pline Curtile de despartenii. ti-i lehamite! De aceea nu mi-am insurat nici eu baiatul.
Boierii tacura; cu privirile pierdute, departe, isi urmau firul gandurilor.
Deodata boierului Toader ii scapa gandul de pe buze:
- Bun baiat.
Fara sa-si deie seama, conul Gavrila ii raspunse ca prin vis:
- Buna fata, Toadere.
- Apoi, ceva neinteles le intoarse capetele, se privira si se pricepura.
- Bun baiat, Gavrila.
- Eu intotdeauna am tinut la Anghelina, ca la fata mea, ii raspunse prietenul.
Vorba sloboda a boierului Toader isi lua vant:
- Prosti am fost, mai omule.
- Cam prosti, n-am ce zice, Toadere.
Boierii se sculara si, pe deasupra mesei mici, rotunde, se sarutara frateste.
Boierul Toader batu in geam si striga:
- Sultano, adu doua pahare cu vin ros!
Cand mama Sultana veni cu paharele, boierul Toader dadu unul conului Gavrila, unul il lua dansul, si vorbi cu glasul coborat:
- Sa ne traiasca, frate Gavrila. Sa ne traiasca, in cinstea care am trait si noi, si sa deie Dumnezeu sa fie si ei fericiti de copiii lor cum am fost noi de dansii.
Ciocnira paharele, dar nu le putura bea asa degraba, caci lacrimile le umplura ochii si paharele le tremurau in mana.
Vantul scutura mai tare crengile inflorite. in paharul boierului Gavrila cazu o floare, dansul il ridica in sus si-l dete peste cap cu floare cu tot.
- Asa te vreau, Gavrile.
Boierul Toader dadu si dansul paharul de dusca.
- Ei, si plangi, babo? Plangi? ii striga mamei Sultana care se prapadea de plans la spatele lui. Hait! sa va deie vin cat iti vrea si sa faci o placinta cu branza, pentru toti, si sa radeti, babo, auzitu-m-ai? Sa radeti, ca vi se marita stapana.
si de atata voinicie batranii iar incepura sa planga. Se luara de brat, coborara scarile si se afundara sub aleile umbroase, in livada care-i primea gatita ca de nunta.
(1905)
Batranii
Aceasta pagina a fost accesata de 4267 ori.
Biografie
- Primii ani
- Copilaria
- Adolescenta
- Tineretea
- Debutul literar
- Debutul editorial
- Maturitate
- Ultimii ani
- Sfarsitul
Opera
- 1877.Schite din razboi (1908)
- Amintiri
- Audiobook
- Batranii -schite din viata boierilor moldoveni (1905)
- Cea dintai durere (1907)
- Citate
- Critica
- Din lumea celor care nu cuvanta (1910)
- Epigrame
- Intr-o noapte de mai (1908)
- Nucul lui Odobac (1910)
- Poezii
- Punga (1909)
- Regizor
- Scenarist
- Schite
- Schite si nuvele
- Traduceri
- Trei vedenii (1910)
- Visul lui Pillat (1915)
- Volume
- Volume postume