Vierul
de Emil Garleanu
Dupa ce suiram dealul, numai miristi, cu hotarele insemnate prin ruguri de mure, daduram de-o aratura proaspata, ingradita jur imprejur cu nuci tineri.
- in vale-i viea mosneagului, imi spuse prietenul. Aratura trebue sa fie a lui.
Poposiram putin. in fata se pravalea valea cu viea ingalbenita de raceala cam devremioara a toamnei. Ici colo cate un nuc batran isi inrotea frunzisul bogat, deasupra caruia cioarele caraiau, gonindu-se una pe alta, dela nucile ramase nescuturate. in fata se ridica alt deal, acoperit si el de vii; cateva case razletite luminau privelistea, oarecum trista, a acestui frunzis gata sa moara supt cele dintai brume. Deasupra, nourii se strecurau unul dupa altul, aruncau pete de umbra peste deal, apoi treceau dincolo de zare; si-n rastimpul cand soarele ramanea neintunecat, privelistea se desvelea mai zambitoare, ca si cum din varful dealului s-ar fi tras de peste dansa valul ce o acoperise.
Dupa ce ne odihniram, trecuram aratura cu pamantul ei clisos, si o luaram pe-o cararusa ingusta, printre butucii de vie. La o cotitura ne rasari inainte mosneagul.
- Iaca si mos Vasile, imi spuse prietenul.
Mosneagul inainta zambitor spre noi; cand ajunse langa prietenul meu, se opri si-i intinse mana:
- Mare ti-i minunea Doamne! spuse dansul. Da oare ce-o fi dat peste gandul dumitale conasule, sa ti-l indrepte si spre locurile este?
Apoi se intoarse catre mine:
- "il cunosc, eaca, de cand era atatica", si-si scobori palma mai langa pamant.
- Ei mosule, ce sa fie, ii raspunse prietenul, ea am venit sa te vedem si noi, si sa mai mancam vreun strugurel de poama.
Mosneagul imi facu din ochi si zise razand :
- Zi asa! Poama sireaca te-a adus! Apoi ca si poama ca a mea nu mai gasesti pe ici! Nuu! nu mai gasesti.
Mosneagul intinse mana si o roti aratand intreg crangul, apoi spuse rastit:
- Haidem.
- Haidem mosule.
Mosneagul o lua inainte. Trecuram indelung prin vie, apoi intraram intr-o livada de perji si gutui; dupa cei din urma pomi rasari dintre tufele de lilieci, casa, mititica si chipesa supt chica galbena a acoperemantului de paie, - ca o floare de romanita.
Mosneagul striga scurt si apasat:
- Babo!
Deodata incepu sa foiasca de supt toate tufisurile: gaini mari, odolence; rate, de toate soiurile, leganandu-se pe picioarele lor scurte; gaste, cu penele crete ca zburlite de vant; si amanda cu toatele in ograda. Pasa-mi-te esise baba din casa si paserile o primeau.
- Ce sa-i faci, eu cu viea si dansa cu dihaniile ei, ne spuse, pe deasupra umarului, mosneagul maruntel, alb ca omatul si pe cap si-n barba.
Prietenul se ascunsese dupa spatele mosneagului.
- Babo, iti aduc un boier, si ghici mai pe cine iti aduc? striga mosul.
Baba zor nevoie sa dea mosneagul jos, sa vada. Mosneagul nu; se incordase si o tinea locului.
- Ghici mai pe cine babo?... Stai nu te pripi... Moare baba de neastampar... Ei, haide, uite-l.
Babei nu-i venea sa-si creada dintr'untai ochilor. Mai apoi unde nu incepu:
- Valeu! conul Tanasica! Puiul mamii, lumina babii; uite cum a crescut. Eu l-am tinut in brate, pacatoasa de mine, eu l-am ridicat in lume, eu!
si incepe baba a-l saruta pe ochi, pe obraji, si-al nineri, si a-l descanta.
- Ei, lasa-l babo, ii striga mosneagul. Lasa-l ca l-ai lehemetisit cu atata dragoste, hai, repede: must si alb si ros, poama, nuci, pastrama; hai, scoate de toate fetiscana mosului.
Baba se duse ca un titirez. Mosneagul ne face cu ochiul:
- Sireaca de e fetiscana!
Apoi conteneste din ras si adaoga:
- Femeie slaba de minte!
si iar ne imbie dupa dansul.
O luaram pe dupa lilieci, trecuram in ograda, si pe urma in casa: doua odaite despartite de o tinda in fundul careia se deschidea, ca o gura de balaur, cuptorul. Pe prichiciul cuptorului, al ferestrelor, spanzurate de coardele bagdadiei, numai gutui mari, galbene ca aurul cel bun; unde si unde, printre gutui, cate un mar domnesc, isi aprindea rumeneala. Prin colturi, infipte intre lavicere si pereti, si in fata icoanelor, manunchiuri de sulfina. si o mireazma in casa de sa te adoarma nu alta!
- Asa ! Ia stati pe pat de va odihniti.
- Da frumos ii la dumneata, in casa, mos Vasile.
- Hm! iti place? Pai da, casa de crestin, facu mosneagul. Ce vreti, casa curata, cu icoane, cu lavicere, cu....
Tocmai atunci intra si baba cu o strachina plina cu poama.
- Cu baba, urma mosneagul facandu-ne din ochiu.
Baba se supara foc:
- Ia taca-ti gura, ca esti om batran doara.
- Batran, nu zic ba, da tot mai batrana esti tu.
si iar ne facu din ochiu, dupa obiceiul lui. Baba puse strachina jos si se intoarse furioasa catre mosneag:
- Iaca, ce-mi auzira urechile. Pai tu ai apucat holera cea mare, si mai ai obrazul sa graesti?
Mosneagul se strica de ras. Cand esi baba iar ne spuse, asa ca sa stim numai intre noi:
- Femeie slaba de minte!
si dadu cu mana, asa, adica: ("lasati-o in plata Domnului!").
Baba fripse pastrama, aduse un ulcior cu must, aseza o masuta joasa in mijlocul tindei si trei scaunase.
Noi cu mosneagul ne asezaram la masa ; baba nu vroi nici in ruptul capului sa se puie langa noi; dansa doria sa ne slujeasca cu ceea ce ne trebuia.
Am mancat pastrama cu mamaliga, am baut must, caci mosneagul ne indesea cu paharul de foc. Cand ajunseram la poama, mosneagul isi sufleca manecile ca pentru cine stie ce isprava mare, si ne alese el poama.
- Uite mancati din strugurii istia. is tocmai de pe coasta; din ei am scos mustul ist ros.
- Bun vin are sa fie mosule.
- Bun, d'apoi struguri ca aistia unde mai gasesti in tot cuprinsul ista!
si-i citeam in ochi mosneagului cat de rau ii parea ca nu-i afara, in largul lui, sa-si roteasca mana si sa ne arate intreg crangul.
La sfarsitul mesei mosneagul facu semn babei:
- Acuma!
Baba se duse si peste putin se intoarse cu niste struguri cu bobitele cat degetarul, galbene ca chihlimbarul; prin pielita stravezie se vedea cum sta mursa, ca aurul topit.
Mosneagul facu ochii mici, lua un strugur, se uita la el, in zare, si ne spuse :
- Da de asta ce-ati zice?
– Minunata poama mosule.
- tii! ce mai vorba, asta-i poama greceasca... Poama de asta nu gasesti in tot tinutul. Numai eu mai am. Ia gustati.
Am luat cate un strugure si-am muscat din bobiti ca dintr-un aluat rece, aromat si dulce, dulce cum ii mierea.
- Asta-i poama greceasca urma mosneagul.
Statu putin pe ganduri apoi spuse:
- Cata batae de cap am avut eu pentru poama asta! Am avut si procest pentru dansa, cu grecul.
- Cu care grec, mosule, intreba prietenul.
- Cu Panaite; conul Gligori il cunoaste, sa-l intrebi. Comedie mare conasule, a fost o comedie la trebunal; panarama nu alta.
Mai bau un pahar de must si incepu:
- Acu grecu ista, de unde pana unde, se oploseste in Crang, or hi acu vre-o cincisprezece ani. Grecu, cu bani, cumpara ici, peste deal, o vie si o prinde numai cu vita de asta. Noi cati eram pe-aici l-am primit bucurosi; ce, el nu era om? Ce socotiti insa ca de la o vreme, noi cei vechi, ramasesem, ce - unde-i vorba - in urma de tot cu viisoarele noastre. Toti cumparatorii de poama si de vin la grecu. Ca doar avea vita de ast'straina ! Sa calicim si mai multe nu. Asa, ma socotesc eu, si ma duc odata la el si-i spun: "Sarut mana coane Panaite, uite ce te-asi ruga: noi am ramas tare in urma cu viisoarele noastre, da-ne si noua cateva carlige din vita cea straina, ca ai destula, sa putem prinde si noi un gologan doui." Tii! cand a auzit grecu sa ma omoare! «Sa deie el vita, vita lui? poama lui?" si m-a dat, scurt, afara. L-am tot asteptat eu sa-l scarman putintel, dar la urma m-am gandit altmintreli. Ce-am facut, ce-am dres, ca am pus mana pe vre-o zece carlige: am platit un drac de baetan, si pentru cinci gologani mi le-o pus in palma. Asa! Parca-mi suflase duhul sfant sa fac asta; peste un an da o molima in viea grecului si nu mai ramane cu nimica. Da peste vre-o sase ani (mosneagul se opri, mai bau un paharel si urma cu-n zambet siret), peste vre-o sase ani, ici in spatele casei, Vasile Arvinte avea numai poama greceasca. Sireacu Vasile Arvinte (si iar se opri sa deie de dusca un paharut). Grecul afla si hai la judecata. Hai! La trebunal lume de pe lume. Da-i in sus, da-i in jos, grecu - nu, ca i-am furat vita. Colo la raspunsuri, baba, care stia, sa se deie de gol - femee slaba de minte - eu de colo hat ii iau inainte.
- Apoi domnule judecator ce mai la deal la vale, vita asta eu am adus-o de prin strainatati. Grecu de colo: - "din care strainatatile ma rogu" (mosneagul isi prefacu vorba ca grecu) "din care strainatatile?" Aici-i-aici! din care strainatati? O cam sfeclisem sa va spun drept. Dar bietul conul Gligori, tatal dumisale, (facu mosneagul uitandu-se la mine) care ma apara, pe loc o chiteste: - "d-le judecator vita e adusa dela Atina de catre un bacan grec, din oras". Procestul se amana ca sa aducem pe grec. Am dat grecului patru galbeni, si ce crezi d-ta? Grec si Grec, crestin, - Grecul jura ca mi-o adus vita de la Atina! Ei iti place? Ptiu! batu-l-ar Dumnezeu de proclit, sa jure mincinos pentru patru galbeni! Auzit-ati una ca asta?
- Pai daca nu jura ce te faceai mos Vasile ?
- De asta asa-i, facu mosneagul. De atunci sa nu mai vad pe Greci in ochi!
Apoi facu ochii mici, ridica iar un strugure pana in dreptul lor, si zise cu zambetul lui siret:
- Da ce sa-ti spun vita lor mi-i draga.
si de-acolo ne-am pornit pe ras, si-am ras si vorbit pana spre seara. Cand sa plecam mosneagul hat, dintr-un cotlon, o scripca hodorogita si-un arcus sdrentuit, si-am suit potica in cantecul lui:
De-am ajunge pan' la toamna
Lelita Ioana,
Sa bem vin sa frig pastrama
Lelita loana!...
in deal ne-am oprit in dreptul unui stejar batran.
Mosneagul lasa scripca in jos si ne zise: Vedeti-l? stejarul ista l-am samanat eu. imi era hotar la inceput. Poate sa aiba vre-o cincizeci de ani. Pe urma mi-a trecut hotarul la nucul cela, pe urma la celalalt nuc, si acum mi-i tocmai, hat, la cei doi plopi. Toata valea pana'acolo ii a mea.
Apoi iar ne stranse mana si ne spuse:
- Sa stiti ca va astept la anul. Auzit-ati? Cine stie, poate ca la anul oi trece si de cei doi plopi.
Ne uitaram la mosneag. Sa fi avut peste optzeci de ani; sta drept, cu ochii tineri si stralucitori.
- O sa venim atunci si la anul, mosule, raspunseram dupa ce-l privisem si ne incredintasem ca o sa-l gasim si atunci.
- si la anul, si peste doi ani tot aici-s. V-astept, zau v-astept: cu casa, cu masa si vin vechiu.
Mai daduram mana odata dar el nu se multumi.
- Ia stati fetilor, sa va sarute mosneagul pe frunte.
isi sterse mustatile si barba cu maneca, si ne-a sarutat pe rand.
Apoi se uita bine-bine in ochii nostri, si ne batu cu palma peste obraz.
Cand sa ne despartim hop si baba. Se repezi jaluindu-se, la prietenul meu:
- Stai coane Tanasica, stai, sa te sarut si eu. Ca cine stie de te-oi mai vedea. Ca maine ma fac oale si ulcele, ca-s bolnava, si beteaga. Vai de capul meu!
Mosneagul o dadu la o parte:
- Lasa fetiscana tatei ca nu mori tu cu una cu doua. Am eu tidula la mana, de la S-tul Petre, ca o sa traesti cat lumea. Haide puiule, ca mai am eu sa-mi macin viata cu tine. E! hei!
si cum o lua mai cu de-a sila, in jos, pe carare, se intoarse si ne facu, asa, cu mana, adica: "Lasati-o in plata Domnului, ca-i femeie slaba de minte".
(1907)
Vierul
Aceasta pagina a fost accesata de 2425 ori.
Biografie
- Primii ani
- Copilaria
- Adolescenta
- Tineretea
- Debutul literar
- Debutul editorial
- Maturitate
- Ultimii ani
- Sfarsitul
Opera
- 1877.Schite din razboi (1908)
- Amintiri
- Audiobook
- Batranii -schite din viata boierilor moldoveni (1905)
- Cea dintai durere (1907)
- Citate
- Critica
- Din lumea celor care nu cuvanta (1910)
- Epigrame
- Intr-o noapte de mai (1908)
- Nucul lui Odobac (1910)
- Poezii
- Punga (1909)
- Regizor
- Scenarist
- Schite
- Schite si nuvele
- Traduceri
- Trei vedenii (1910)
- Visul lui Pillat (1915)
- Volume
- Volume postume