Calatoare
de Emil Garleanu

E calatoare! A iesit din musuroi furnica, si-a pornit, cum face in fiecare dimineata, a pornit sa vada lumea... Ea stia ca ochii duc si mintea intoarce; ca vazand multe, stii destule, si ai de unde da si la altii. si ce fericire sa calatoresti, dimineata, in revarsatul zorilor, cand iarba e proaspata subt roua, aerul jilav de racoare, si cand, pe cer, se prelinge lumina ca o unda de aur. s-apoi dimineata privesti altfel lumea, altfel o judeci; gandurile nu-ti sunt spulberate, ci se limpezesc, ticnite, din prisos. De aceea furnica se scoala cu noaptea in cap si porneste la drum.
In dimineata aceasta, a luat-o spre rasarit. incantata de frumusetea soarelui, care se prevestea prin manunchiurile lui de raze, totusi avu puterea sa se gandeasca, drumeata, ca privind si minunandu-se numai, nu castiga nimic. De aceea, indata ce dadu, prin miriste, de cizma unui vanator, isi si puse in gand sa cerceteze, sa cunoasca mai bine faptura omeneasca, in apucaturile ei. indrazneata si destoinica, se ridica pe calcaiul pe care cateva fire de nisip se prinsesera, apoi cu iscusinta, o lua incet, pe cusatura carambului, in sus. Calatoarea isi dete toata silinta sa se urce mai repede pe cizma, caci vederea ei ii amintea, cu groaza, privelistea pe care cizma unui alt vanator i-o daduse intr-o zi: trei tovarase din furnicar strivite, dintr-o data, subt talpa grea a omului. "Ciudat- gandi furnica in sine s-ar zice ca numai pentru ca sa faca rau isi invelesc oamenii picioarele in pielea groasa a ihcaltamintelor." si tot gandind astfel, furnica ajunse la panza imbacsita de praf a pantalonilor vanatorului. Ii sui si pe acestia, in zigzag, si cand dadu de cel dintai buzunar al surtucului, se opri. Sa se scoboare, sa nu se scoboare-n el? Din cele ce invatase dintr-atatea calatorii, si de la altii, stia ca pe oameni, mai ales, cu greu ii poti cunoaste pe dinafara. Iar in buzunarul unui om, ii povestise o bunica a ei, ca picase o data peste un pumn de oua furate dintr-un furnicar; bunica daduse de veste numaidecat, intreg neamul furnicesc venise, si, in vreme ce drumetul dormea in iarba, cat ai clipi, carabanira toate ouale, ca pe-o prada de razboi. Asa furnica isi lua inima in dinti si, usoara, se scobori in buzunar. Scotoci incolo si-ncoace; intr-un colt dadu peste cativa bani de arama. Ii pipai, ii mirosi - intrebuintare nu le putu gasi! "Ce-o fi facand oamenii cu lucruri care, dupa cat se vede, nu le aduc nici un folos?" judeca ea. Porni mai departe. Mai in sus, alt buzunar. Hai si-acolo! De-abia se scobori insa, si, repede, cauta sa fuga inapoi. Buzunarul, imbacsit cu foi de tutun, o ametise. "Iata ce fel de buruieni stiu culege oamenii!" isi zise, dezgustata, furnica. N-avea noroc! O lua mai sus; se urca pana dupa gatul vanatorului. Acesta ridica tocmai atunci mana. Ispititoare, veni, sprintena, pe maneca, pana langa pumnul inclestat pe gatul unei pusti. si cum cata ce anume vrea sa faca omul cu lucrul cela ce-l tinea in maini, cat ai clipi prinse drept inainte zborul unei prepelite. In vremea aceasta o bubuitura groaznica rasuna, si-un nor de fum invalui furnica in ceata, in mirosul lui piparat si acru. Vanatorul alerga, si mai din colo, ridica prepelita moarta si-o puse in tolba. Furnica, ingrozita, o lua la fuga pe maneca in sus, apoi de cealalta parte pe care se urcase, se scobori pe haina. Ca sa ajunga jos trebuia sa treaca peste tolba. Pasi iute peste geanta de la soldul vanatorului, si, la marginea ei, ii mai veni sufletul la loc. Tocmai atunci ochii furnicii zarira o bucatica de paine ce ramasese prinsa in retea. Oricat era de grabita, lucrul gasit stia ca nu se lasa-n drum; mai ales merindele: "Bine ca m-am ales macar cu ceva", isi spuse in gand, si se grabi sa culeaga faramitura. Dar cum o apuca indata o si lasa la loc: faramitura era uda de sangele pasarii. "Brrr! Va sa zica asta e omul!" gandi furnica; si repede-repede-repede o lua pe cizma in jos. Se scobori pe-un fir de iarba si isi scalda cu multumire trupul, intr-o picatura de roua.

(1910)

Calatoare

Aceasta pagina a fost accesata de 7838 ori.

Calatoare

Calatoare
de Emil Garleanu

Biografie

Opera

Calatoare

Calatoare de Emil Garleanu

Biografie

Opera

Calatoare
de Emil Garleanu