Musafirul

Musafirul
de Emil Garleanu



In lungul campiei arse, pustii, se inalta doar un singur palc de salcii ce ocrotesc, sub umbra deasa a crengilor despletite, un izvor din care si ele isi sug viata. Izvorul curge subtire, intinzand in fata, ca pe o naframa, o balta mica, pe care, uneori, o impunge, ca un ac de aur, cate o raza de soare.

in frunzisul salciilor acestora se strang stoluri intregi de pasari, de stau ziulica intreaga sa se adaposteasca de caldura cotropitoare. Privighetori, scatii, macalendri, sticleti, floreni, cate si mai cate alte neamuri de zburatoare, toate isi gasesc aici salasul. E un ciripit, un piruit, spre seara, de te crezi in rai. Nimeni altcineva nu calca sub acest umbrar singuratic. si pasarile traiesc ca-n imparatia lor...

Azi e o zi inabusitoare. E in iulie. Aerul unduleaza, pare ca-i rasufletul pamantului ostenit de alergatura lui prin haos. Pasarile se cobor pe fiecare clipa sa ia in gura cate o picatura de apa din izvorul rece care se prelinge, argintiu, in ciuda arsitei.

Din pricina dogoarei, mlastinile sunt uscate peste tot. si bietul vietuitor se topea; ametit de caldura, o lua intr-un noroc inainte, incotro l-o duce soarta. si, cand se credea pierdut, zari cu ochii lui mici, rosii, fara de gene, cu ochii lui cei ingropati in grasimea capului, palcul ademenitor de salcii. indata si-a indreptat ratul spre ele, cum isi indreapta luntrea botul spre tarm, si-o porni intr-acolo. Cand a ajuns si-a dat de balta, se repezi, nebun de bucurie, gonind pasarile, care zburara infricosate. Se afunda, pana la urechi, in balta, apoi inchise ochii, rasufland cu pofta aerul racoritor. O libelula sosi, zburand zglobie, si, crezand ca deasupra apei e o floare, se lasa, usoara, pe ratul trandafiriu. O infiorare dulce, neinteles de placuta, gadili sufletul musafirului pentru intaia data in viata lui, si, fericit la culme, prinse a guita lung si ascutit. Libelula, vazand ca se inselase, zbura, infricosata. Iar pasarile ascultara cat ascultara zgomotul acesta, apoi, toate, intr-un gand, impanzira, care-ncotro, largul campiei incropite.

(1910)




Musafirul


Aceasta pagina a fost accesata de 2593 ori.