Musculita

Musculita
de Emil Garleanu



In odaie e tacere. Prin fereastra deschisa soarele scoate sclipiri din sticlaria de pe politi. In fata iconostasului clipoceste candela. Pe masa din mijloc, sta deschis, uitat acolo de catre copiii sfintiei sale, un ceaslov vechi, scorojit si unsuros. O musculita, cat o gamalie, stralucitoare ca un licurici, intra bazaind sa caute ceva dulce de gustat. Zboara incolo si-ncoace. Se uita prin strachini, se asaza pe marginea unui pahar, se plimba pe la icoane, ca si cum s-ar inchina, ba intra pana si-n potcapul cel nou, pe care plodurile il asezasera pe pat cu fundul in jos si-l prefacusera intr-un cuibar de oua rosii - caci e Pastele. Nimic...

In sfarsit, da Dumnezeu si ajunge si la masuta, drept deasupra ceaslovului. Se lasa usoara, zbarnaind multumita, pe foaia unsuroasa, pe ale carei colturi de sus picaturile de ceara stau ca niste peceti. E doar obisnuita cu cartile bisericesti; nu o data iesise satula din biserica de peste drum. E atata hrana pe foile ingrosate parca de urmele degetelor tavalite prin graul dulce al colivilor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce cauta: o pata, zaharisita proaspat, arata ca degetelul ce-si lasase urma avusese grija sa se inmoaie dintru-ntai in dulceata. Musculita se pune pe ospatat; prapadenie de lacoma ce-i! Numai din cand in cand prinde, cu ochisorul, rosul slovei mari din susul foii, un S frumos, incondeiat cu maiestrie, ca si cum ar fi fost tesut la inceputul randului: "Slava tie". Atunci isi aduse aminte cum necajise mai zilele trecute, la o leturghie, pe un dascal, caruia ii ramasese pe barba, langa buze, un fir de grau uris cu miere. Pana ce n-a gustat din miere nu s-a lasat; dar bietului om i-a iesit sufletul alungand-o.

Acum s-a saturat; se suie binisor pana-n mijlocul slovei rosii care o atrage. isi scutura aripioarele, isi intinde piciorusele de dinapoi, si le freaca unul de altul ca si cum ar ascuti doua cutite; apoi lenesa, atipeste.

In clipa aceasta usa se deschide dintr-o data. Sfintia sa, popa Gheorghe, intra suparat, aprins la fata, rasufland din greu. A facut slujba la biserica, pe urma s-a abatut pe la Petru bacalul, asa in treacat, a luat un pelinas, si s-a intors acasa. si poftim ce gaseste: preoteasa nicairi - dusa prin vecini; copiii la hoinarit, dupa ce sparsesera mai intai toate invelitoarele gavanoaselor cu dulceti, de pe fereastra din sala.

- Poftim!... ei poftim! striga parintele infuriat. Apoi isi arunca ochii pe masa si se supara si mai rau;

- Pana si cartile mi le-au vrafuit!

Repede, cu o miscare iute, sfintia sa inchide ceaslovul, si-l arunca, la loc, in dulap.

Iar in mijlocul slovei rosii, musculita, strivita, se facu una cu hartia, tocmai in clipa cand, mai adormita, izbutise sa-si statorniceasca in capusorul ei un gand: "Ce bine e sa traiesti si sa mori satula!"


(1910)




Musculita


Aceasta pagina a fost accesata de 5806 ori.