Singuratecii
de Emil Garleanu

Pe lacul luciu din gradina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrabatute de nici un fosnet, pe lacul adormit ce pare o uriasa lespede de cristal ce acopera o alta gradina fermecata, lebada - barbatul ramas singur - trece ca o inchipuire, alb ca zapada, cu aripele ca doua scoici de argint, cu gatul lasat, intre ele, subtire, ondulat ca toarta unei amfore. Pasarea pluteste lin, si in ea parca poarta, ratacit, sufletul unei fiinte duse de pe lume.

Sus, pe bolta adanca, stelele au palit; in haosul albastru, luceafarul sclipeste tainic, stralucitor, purtand parca in vapaia lui viata tuturor lumilor ceresti, a lumilor vesnic calatoare in necuprinsul firii.

si cum, jos, lebada sidefeaza fata apei, sus, luceafarul lumineaza intinsul tariei. Numai ei doi sunt palpairile noptii acesteia in care lumea pare adancita intr-un somn de moarte. Amandoi ratacesc singuri, amandoi strajuiesc singuratatea, mistuindu-se in tacere, mandri, deopotriva de reci - desi unul, bulgare de gheata, celalalt, para de foc. si se cunosc, se vad in fiecare seara, merg unul catre altul, si se-ntalnesc: din inalt, luceafarul isi coboara raza jos, in adancul.apei, unde rasare ca un mugur de aur.

Iar pasarea se apropie de scanteia picurata din cer si pluteste usor, imprejurul ei, mai intai in cercuri largi, apoi in rotiri tot mai stranse, tot mai stranse, pana ce se opreste drept deasupra rasfrangerii stelei; si-atunci, din mugurul de aur, pare ca se desface dintr-o data o floare plutitoare, o floare maiastra de argint. si astfel stau de se privesc: sus, lebada de aur a cerului, jos, luceafarul de argint al apelor.

(1910)

Singuratecii

Aceasta pagina a fost accesata de 3620 ori.

Singuratecii

Singuratecii
de Emil Garleanu

Biografie

Opera

Singuratecii

Singuratecii de Emil Garleanu

Biografie

Opera

Singuratecii
de Emil Garleanu