Voinicul

Voinicul
de Emil Garleanu



L-a dus ciobanul, de urechi - ca pe-un biet magar ce era. I-a pus o poclada, pe poclada saua de lemn, si i-a strans chinga bine, caci aveau sa mearga la targ. Apoi a-nceput sa-i ingramadeasca pe spate: o sarica - a ciobanului; doua lavicere - ale stapanului; patru tivgi cu lapte, cate doua de fiecare parte, sa se cumpaneasca; opt sedile cu branza - patru si patru; iar deasupra, mot, cei doi baieti ai stapanului veniti la stana din ajun, spate la spate, sa nu-si scoata ochii.

Dar pe cand ciobanul, stergandu-si sudoarea cu dosul mainii, de pe frunte, aducea poclada sa o puie pe sarmanul dobitoc, un purice sari de pe maneca ciobanului pe spinarea magarului, si-si facu un locusor, sub o incretitura a poclazii, tocmai cat ii trebuia sa fie la largul lui. "O sa stau la umbra", gandea puricele, iar ciobanul incarca mereu. Cat era de mic, puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care indoia genunchii magarului cum putea sa-l apese?

si-au pornit la drum, si-au mers zi de vara prin arsita lui cuptor. Curgeau naduselile de pe cioban; baietii stapanului se muiasera; iar magarul de-abia pasea. Au trecut pe unde au trecut, si spre seara, au ajuns la targ, si-au poposit in ograda stapanului. Iar puricele, simtind c-au ajuns la capat, se strecura binisor-binisor, si hop! deodata, sare, sprinten si odihnit, pe maneca ciobanului. Cand dadu insa cu ochii de spinarea magarului, si vazu ce cladarie statuse deasupra lui, ramase incremenit:

"Mai, greutatea asta am dus-o eu in spate! Pana acum n-am stiut ca-s asa de voinic!" si privea cu multumire cum descarca ciobanul pe magar. Iar cand omul dete toate lucrurile jos, magarul ramase cu urechile pleostite, cu genunchii indoiti. Iar puricele zise, maniat in sine: "Uitati-va ce mamaliga de dobitoc! Eu nu-s nici cat urechea lui si nu ma plang de cate am dus in spate, si el, fiindca m-a purtat pana aici, mai sa cada in bot! Ia stai, sa-l inviorez putin!" si asa zicand, sari drept pe botul magarului de-l pisca pana la sange.

Magarul tresari, dete dintr-un picior si varsa o tivga cu lapte. Iar ciobanul ii asternu pe spate cateva bete, sa se-nvete minte alta data.

(1910)




Voinicul


Aceasta pagina a fost accesata de 5864 ori.