Arhiva plasii Turia

Biografie Opera Fotografii Alti Autori

Arhiva plasii Turia
de Emil Garleanu



Pe atunci, la tara, judecatori erau zapciii. Cum se impartea dreptatea, cum multumea pe oameni chipul acesta de a cumpani pricinile dintre dansii, ei stiau. Dar cum toate se prefac, se innadesc sau se dreg, iata intr-o buna zi veni si ispravnicilor o porunca, precum ca, de acum incolo, cumpana dreptatii se lua din manile zapciilor si se da la oameni giuruiti de stapanire, la judecatori cu anume invatatura pentru aceasta, in targurile de resedinta a districtelor.
"Asa se face ca si conul Petrache Voinescu, zapciul plasii Turia, din tinutul Iasului, primi o porunca la fel, cu dinadinsa poftire, sa pregateasca arhiva judecatoriei, caci un om, anume ales, avea sa vie sa o ieie pe seama.
Cand conul Petrache citi porunca, zambi, apoi, rasufland usurat, sopti:
-Bine de mine, rau de bietii oameni!
Caci conul Petrache Voinescu vazuse ce vazuse si din cele ce vazuse, stia ce stia.
A treia zi tocmai era la masa, cand Ion, tiganul, ii aduce vestea ca a sosit un cuconas din targul Iasilor. Conul Petrache pricepu cine era:
-Pofteste-l acii, zise tiganului.
Peste cateva clipe intra in sufragerie, un baietandru sclivisit, balan, cu bretonul taiat, frumos, pe frunte, cu mustata de-abia rasarita:
-Sunt grefierul judecatoriei din Iasi, se recomanda, am venit precum cred ca stiti sa iau arhiva in primire.
Conul Petrache se sculase in picioare; lua pe tanar de brat si-i zise, aratandu-i tacamul care i se pusese atunci la masa:
-Mai inainte, tinere, sa gusti, ici, din potrocul ista si pe urma ti-oi da si arhiva. Ca zeita dreptatii e legata la ochi, nu la gura, si nu vii doar de ici, de dupa deal.
Tanarul a aruncat o privire repede spre fata alba de masa, a adulmecat mirodenia poftitoare a potroacelor de curcat si a inteles ca boierul avea dreptate. S-a asezat, frumos la masa, si-a mancat cat sapte. Ca avea de unde, multumita lui Dumnezeu, si de ne-ar tine masa si astazi asa de incarcata ca pe atuncea!
Conu Petrache nu se grabea; si poate avea dreptate. Dupa masa a prouncit sa vie paharute cu visinata, apoi felegene cu cafea; a mai ticsit si chiseaua cu tutun turcesc, bectimis, de i-a dat tanarului si hat, intr-un tarziu, s-a sculat de pe divan:
-Ei, acum, putem merge. Am zis sa puie caii la docar. Trasurii dumitale i-am dat drumul. Am si eu treaba, la targ - o sa te-ntovarasesc pana la Iasi.
La scara ii astepta docarul cu doi suri vanjosi; pe capra, Ion tiganul - un urais lat in spate si boltit in piept; s-a suit si:
-Mana, Ioane!



Surii numai s-au incordat odata de-au intins strreangurile si s-au repezit ca scapati din prastie.
Grefieurl cam bause din vinul rosu, de Galata, al conului Petrache; cele trei paharute de visinata mai adaogase ce lipsise vinului, si era gata-gata. Uitase la ce venise, habar n-avea incotro apucasera. Numai cand satul ramase in urma si racoarea campului ii sufla in fata, se scuutra, deodata, ca di somn, se dezmetici si intreba speriat:
-Da' arhiva?
-Am luat si arhiva, raspunse linistit conul Petrache.
Tanarul privi inainte, se intaorse de se uita inapoi, sa vada harabalele cu condicile judecatoriei - nimic.
-Nu vad ni mic, coane Petrache.
Ce sa vezi?
-Harabalele ... cu arhiva.
-Pai ce, in harabali o s-o duci? Ia opreste putin, Ioane!
Tigan incolataci haturile pe dupa pumni, se propti in picioare lasandu-se pe spate, opri surii, apoi ii struni pe loc.
-Ia, fii bun si te ridica putin, riga conul Petrache pe tanar.
Si, dupa ce grefierul se scula in picioare, conul Petrache lua, de pe scaunul pe care sezusera amandoi, o condica subtire, invelita in hartiealbastra de bacanie:
-UIte arhiva ... stateai pe ea.
Tanarul se sterse la ochi, se dezmetici bine.
-Glumesti, coane Petrache...
-Ba nu glumesc deloc; asta-i toata arhiva. Ce, din alta parte ati ridicat mai mult?
-Trei-patru harabali.
Boierul puse condica la loc, pe urma porunci:
-Mana, Ioane!
Surii pornira din nou, iar conul Petrache se intoarse catre tanarul care se asezase, prostit, la locul lui:
-Arhiva mea ii condica asta ... si Ion.
-Care Ion?
-Ista, de pe capra. Ca, vezi dumneata, altii n-au alta treaba decat sa mazgaleasca hartia. Eu insa am alt obicei. Eu cred ca vorba-i sfanta si ca de aceea a lasat-o Dumnezeu oamenilor, sa se inteleaga cu dansa; nu se poate asa? - ei, atunci e alta socoteala. Fiindca, vezi...
Conul Petrache scoase tabachera, face o tigara si, o da tanarului, mai rasucesteuna pentru el, scapara din amnar, le aprinde, si vorbeste inainte:
-... Fiindca, vezi dumneata, la mine daca veneau oamenii cu plangeri, sa-l judec, - ce faceam? Chemam pe impricinati. Il luam pe unul: "Ce vrei, mai romane?" Imi raspundea: ca-i asa, ca-i pe dincolo. - "Eu zic, ma omule, sa lasi judecata dracului si sa te impaci; uite, fa asa, si asa, ca e bine si pentru tine si pentur cela; nu cheltuiesti nici cu hartiile, nici..." - "Nu pot, coane Petrache,nu ma impac nici in ruptul capului!" imi raspundea de cele mai multe ori, - "Asa? bine! Ia, treci dincolo, da adasta putin, sa vorbesc si cu celalalt". Omul trecea dincolo, si-acolo il astepta ... arhivarul Ion. Il vezi cat e de lat in spate? Il insfaca de la usa; si dai, si dai, pana cand romanul meu socotea ca-i ajunge. Atunci se ruga: "Lasa-ma, cumatre Ioane" - Ion il batea dar si le boteza - "ca ma-mpac". Si Ion il poftea, pe scaun, sa se odihneasca. In vremea asta, dincoace, eu ma balabaneam cu celalalt. Daca era om de-nteles, lucrul se sfarsea repede, daca nu, ii ziceam si lui: - "Ia, du-te de asteapta dincolo, si trimite-mi pe cel ce te-a parat, sa mai incerc". Cela venea imbujorat, sufland, ca de la plug. "Ei", il intrebam, "te-ai gandit?" - "Gandit, coane Petrache, pai ... tot mai ghine-i sa ma-mpac". "Eu, ce ti-am spus? Ia striga si pe invinuit. Venea si acela, ros ca racul. - "Ei?" - "Ma-mpac, coane!" - " Pai vedeti incheiam; ia acum sa v-ntelegeti, cum v-am sfatuit eu, si mane dimineata sa veniti, sa-mi spuneti ce-ati facut"...
Conul Petrache arunca mucul de tigara:
-Uite-asa am facut dreptate douazeci de ani in cap, cu biciul si ... fara condei. Eu si cu Ion al meu. Asa-i, ma Ioane?
De pe capra rasuna hohotul puternic al tiganului care ascultase:
-Asa-i, coane...
-Si sa nu te miri, zise conul Petrache, intorcandu-se iar spre tanar; nu-i plasa primprejur in care sa fie cineva mai iubit de oameni ca mine. Si satenii au si bani, caci hartiile tin parale... Ei tinere, ce zici?
-Ce sa zic? Da' vezi ca bataia...
-Bataia e rupta din rai, s-o stii de la mine, incheie conul Petrache, si scoase tabacherea sa-si mai faca o tigara.


(1910)



Arhiva plasii Turia


Aceasta pagina a fost accesata de 2107 ori.

Biografie

Opera







© 2007 Audio Carti - Carti Audio