Mesterul de oglinzi

Mesterul de oglinzi
de Emil Garleanu



A fost odata, intr-o tara foarte departata, un mester de oglinzi. Dar un mester foarte iscusit, care prinsese taina luminei, se vede, pana intr-atata oglinzile lui erau de curate si de adanci, de sa s-arate in ele, pana la cel mai mic amanunt, zari intregi. Cea mai usoara incretitura a chipului ti-o aratau oglinzile lui, si ceea ce-n oglinzile celorlalti mesteri nici nu zareai, intr-ale lui se deslusea cu o rara limpezime.

Lume de pe lume alerga la mesterul acesta sa-i cumpere oglinzile. De peste noua mari si noua tari soseau la dansul, caci nicairi aiurea asa marfa nu mai gaseau.

si iata ca intr-o buna zi, un crainic ii aduce stirea ca-n curand avea sa-i calce pragul imparateasa lui Minciuna- imparat - cel mai bogat om de pe lume - ca sa-i cumpere o oglinda.

si s-a pregatit mesterul sa primeasca pe luminata cumparatoare, si cuptoarele nu mai prididira luna aceea sa topeasca si sa inchege apoi cel mai curat si mai luminos clestar de oglinda.

si a sosit imparateasa, cu mare alai, cu sulitari si sagetatori calari, imprejurul caratei. Iar cand a dat sa se coboare maria-sa din carata, s-a spaimantat mesterul de slutenia ei.

Avea, ma rog, imparateasa un cap rotund cat un dovleac, o fata falcoasa, ca de cal, si un trup scurt si gros cat o buturuga.

S-a inchinat mesterul pana la pamant, iar cand a trecut imparateasa inaintea lui, s-a batut, bietul, peste gura ca dupa uciga-l-toaca.

si-a inceput sa-i arate, mesterul, imparatesei, fel si fel de oglinzi. S-a privit imparateasa in ele, numai cate o clipa numai, caci le si dadea la o parte, necajita cat de rau o aratau oglinzile mesterului acestuia. si, la urma urmei, cand si-arunca privirea in cea din urma, batjocori pe mester ca o facuse sa alerge, poste intregi, pentru o marfa tot asa de proasta ca si a celorlalti vanzatori.

Ba nu se multumi cu batjocora, si-nciudata ii spuse ca daca pana intr-o luna nu-i face o oglinda care s-o arate cum trebuie, unde-i sta picioarele, ii va sta capul; iar de i-o va face cum trebuie, il va scalda in aur. si-a plecat imparateasa.

Iar bietul mester a ramas de tot mahnit. stia el bine ca oglinzi ca ale lui nu gaseai sa fi mers lumea intreaga. Mai limpezi mai curate, cum le-ar fi facut? Atunci de ce nu i-au placut imparatesei? si s-a zbuciumat, bietul mester, trei zile si trei nopti; si a patra zi, iata ca soseste, pe neasteptate, tatal mesterului, un batran de peste saptezeci de ani, un batran care vazuse si auzise multe. si vazandu-si fiul atat de amarat, l-a intrebat batranul: ca ce are? si fiu-sau ii povesti toate de-a fir-a-parul. Iar batranul intelept zambi si-i spuse: "Pai cum vrei tu, mai baiete, sa-i placa imparatesei oglinzile tale, cand ele o arata mai bine decat toate celelalte, cum e? Iscodeste, de poti, o oglinda care s-o infatiseze altfel decat e dansa aievea, si atunci o sa vezi cum o sa-i placa!"

A gandit mesterul si-a vazut ca batranul lui tata avea dreptate. si cum era stapan pe taina mestesugului lui, a ars din nou cuptoarele, a chibzuit, a imbinat si a rasfrant razele in fel si chipuri, pana a statornicit, in sfarsit, focarele unei oglinzi, asa cum vroise dansul.

Iar cand a venit, peste o luna, imparateasa, cum se legase prin cuvant ca va face, mesterul s-a inchinat si i-a dat oglinda. S-a privit imparateasa si nu-i venea sa mai lepede oglinda din mana, asa de rasarita, de subtiata si de mladioasa o arata clestarul. si a poruncit sa i se plateasca mesterului aurul din doua harabali pline, ca sa fi trait mesterul zece veacuri de om, nici pe sfert din bogatia ceea n-ar fi putut agonisi cu mestesugul lui.

Iar dupa ce a plecat imparateasa, cu sulitarii si sagetatorii calari, imprejurul caratei si cu cei zece slujitori cari purtau oglinda pe perne de puf, sa nu cumva s-o sfarme, s-a uitat mesterul mai intai la comoara pe care era acuma stapan, apoi la cladaria de oglinzi minunate ce facuse si zise: "Daca numai pentru o singura oglinda mincinoasa am capatat atata aur, cat nu mi l-ati fi adus voi de v-as fi vandut cu zecile de mii, la ce folos m-as munci de acum inainte sa va fac cat mai limpezi si mai poleite? Hai, duceti-va la naiba!" si dandu-le un picior, cazura oglinzile minunate si sa sfaramara in mii si mii de aschii.

(1915)




Mesterul de oglinzi


Aceasta pagina a fost accesata de 2034 ori.