Sortas

Sortas
de Emil Garleanu



Amandoi asteptau sa le vie randul. Batranul, Vasile Lavita, e un om maruntei, cu ochii pititi supt frunte, cu pletele retezate deasupra cefii late, scorojite si inrosite de soare. Feciorul e tot scurt de stat, roscovan la fata, si cu toate ca sta bleg, lasat de-un sold, se vede cat de colo ca e om in toata puterea lui.

Amandoi se gandesc, cum se gandesc taranii, mai mult la ceea ce a fost decat la ceea ce o sa fie. Flacaul isi aminteste ca uitase pielcica de miel, cumparata din ajun, afara pe prispa, iar batranul acuma de-abia isi da seama ca dimineata, cand plecasera, Ilinca notarului le iesise inainte cu cofele goale.

Dar gandurile astea nu-s asa de stapane pe mintea lor; de cate ori se deschide usa de la odaia doctorului, baietanul se indreapta fara voie, iar batranul ii da cate un pumn, intr-ascuns, si feciorul se pleosteste din nou pe stanga, ca si cum i-ar reteza cineva piciorul. Uneori li se opresc privirile pe cate un lucru din odaie, de pe parete, si privesc mirati. Deodata pendula bate rar ceasurile: feciorul tresare si spune tatane-sau:

- Ia, ceasul!

si se uita amandoi la tipsia alba, pe fata careia nu prea pot sa ghiceasca numarul care insemna mersul zilei.

In sfarsit le-a venit randul. Doctorul, un om cat un urias, bland, ras, cu ochelarii pe dupa urechi, cu parul carunt, lung, dat frumos in sus pe frunte, le face prieteneste semn cu mana sa vie. Batranul isi mai indeasa inca o data pumnul in coasta baietanului si pornesc.

Feciorul calca in urma, sontac, tragandu-si piciorul alene. Cand intra in cealalta odaie, doctorul se propteste in fata mosneagului si-l intreaba:

- Ei, mosule, ce betesug ai?

Mosneagul fereste in laturi si isi arata feciorul:

- Pe mine m-o ferit sfantul, da baietu mi-i bolnav.

- Baiatul?

Doctorul se uita mirat la flacau, il masoara din crestet pana-n talpi. Sub sticlele ochelarilor ii sticleste o luminita de intelegere, apoi vorbeste:

- Hm! Nu prea pari sa fii bolnav, carlane, ian apropie-te.

Baietanul face un pas, se uita stingherit, intai la doctor, pe urma la tatani-sau. Batranul clipeste o data din ochi si baietanul se rupe si mai tare din mijloc si scanceste:

- Valeu!

Doctorul il intreaba:

- Ce ai in stanga, de stai asa plecat, baiete?

Batranul sare cu gura:

- Sa vedeti, d-le doftor, ca boala asta o are el de mult, saracu de mine... ca intr-o vara o cazut de pe-un stog...

- Din varful lui, ingana baietanul.

Vorbesc care de care:

- Asa - zice batranul - din varful lui...

- Pe-o coasta...

- Pe coasta stanga... s-o ramas, d-le doftor, ca mort, la pamant, acolo langa stog, de l-o dus oamenii...

- A Marincai, si cu Stuhanu...

- Ei, dansii; l-o dus, sa traiti, acasa, pe nasalie; si nici n-aveau din ce sa faca nasalia.

- Da, n-aveau cu ce s-o faca...

- si eu le-am tipat: faceti-o pe tapoaiele cele, ma ghitelor!

Doctorul pierde rabdarea:

- Bine, bine, am inteles.

Apoi, catre baietan:

- Ia ridica-ti camasa!...

Il suceste doctorul, il invarteste, il culca pe-o canapea, il bocaneste. Valeu si valeu, cum il atingea.

- Tare-l mai doare, saracutul! il caineaza batranul, clipind din ochi.

Dupa ce-l cauta cu de-amaruntul, doctorul se da inapoi, isi scoate ochelarii si intreaba pe mosneag:

- A tras sortii?

Vasile Lavita se ineaca, trage cu dosul manei peste mustati ca si cand ar fi baut apa, in sfarsit, raspunde ingaimat:

- Ba... iaca, acuma o sa-i traga...

Mai rasufla, iar se-neaca si incepe din nou:

- Are sa-i traga, ca i-o venit vremea... si numai pe el si pe frate-sau mai mic il am... si cum ii bolnav... tare mi-i frica, domnule doftor...

Doctorul se apropie de batran, ii pune mana pe umar si-i zice cu glas linistit:

- si fiindca stii ca eu o sa caut recrutii, ati venit la mine...

taranii fac amandoi deodata:

- Hahi!

Doctorul se da un pas inapoi si le vorbeste raspicat:

Din lumea celor care nu cuvanta.

- Feciorul dumitale, sa ti-o spun eu, e mai sanatos ca mine si ca dumneata.

Apoi, deodata, poruncitor:

- Indreapta-ti salele, nataraule!

Baietanul odata se-ncordeaza, drept, ca lumanarea:

-Tiii! face batranul, fara voie, mirandu-se de prostia fecioru-sau.

- Credeai c-o sa ma-nseli, ha, mosule?

Mosneagul clipeste, se uita primprejur, la dulapurile de langa pereti, si zice, siret:

- Da, sarut mana, domnule doftor, amu daca m-ai prins sa vorbesc si eu pe sleau; ca eu am mai fost odata cu baba la 'mneata; si credeam ca pentru o bumasca, dintr-atatea carti, ai gasi 'mneata o boala si pentru baietu-meu.

Doctorul zambeste, ii ia, pe cate unul, frumusel de spate si-i scoate din odaie. La poarta se opresc. Mosneagul zice:

- Ne-o iesit Ilinca notarului cu cofele goale, de aceea ne-o mers in sec. Ei, de-acu ai pus-o de mamaliga.

- Pus.

- Lasa, mai baiete, ca si eu am facut oastea; daca nu s-o putut, nu s-o putut. Ce sa-i faci? Asa ti-a fost scris.

- incaltea mi-am luat gandul.

- Mai asa!

Baietanul isi indreapta cusma pe ceafa si pornesc amandoi.

in clipa aceasta, din urma se aude o goarna. taranii se opresc. Batranul priveste inapoi:

- Vine garda, mai!

Soldatii se apropie. taranii iau si ei piciorul si pleaca. Un fruntas, cu capela pe spranceana, rade si striga din front:

- Brava, mosule!

- D-apoi, ce crezi, mai taca, raspunde mosneagul; apoi tragand cu coada ochiului la fecioru-sau vede ca merge gresit si-l indreapta:

- Schimba piciorul, ma; deprinde-te; asa! asa si-i da cadenta:

- Stang-drept! Stang-drept! Stang-drept! Asaaa!

Soldatii fac haz; iar cei doi tarani, balabanindu-si manile, merg voiosi, in pas cu garda.

(1915)




Sortas


Aceasta pagina a fost accesata de 1396 ori.